Băsescu, președintele care nu mai este premier

 

(imagine preluată de pe adevărul.ro)

    Conform mediafax, preşedintele Traian Băsescu a sesizat Curtea Constituţională cu privire la conflictul juridic de natură constituţională privind reprezentarea României la Consiliul European, sesizarea urmând să fie discutată miercuri. Preşedintele Traian Băsescu i-a trimis prim-ministrului Victor Ponta, miercuri, o scrisoare în care îi atrage atenţia că participarea la Consiliul European fără mandat din partea şefului statului echivalează juridic cu o însuşire a unei atribuţii constituţionale a preşedintelui.

  

  Clar este că părerile sunt împărțite în privința acestui aspect. Și mai clar este că, în timpul premierului Boc, un astfel de conflict nu ar fi fost posibil. Dacă pe vremea lui Boc atribuțiile premierului păreau a fi incluse în cele ale președintelui, acum, se pune problema unei separări a acestora. Simplul fapt că, în prezent, apare o dezbatere pe marginea acestui subiect este un pas înainte, deși dezacordul dintre președinte și premier creează tensiuni politice. (În orice societate normală, astfel de tensiuni sunt firești, nu?)

USL... înainte și după moțiune

Destul de expresivi, nu? :)

Boc - expert în visele erotice ale lui Ponta

   Emil Boc a declarat, vineri, că acuzaţiile aduse Elenei Udrea potrivit cărora aceasta face presiuni asupra primarilor sunt "visele erotice" ale lui Victor Ponta, liderul PDL susţinând că "hoţul strigă hoţul" pentru că în materie de fraudare a alegerilor liderii USL sunt "cei mai mari experţi"  (mediafax). 

  Replica lui Ponta:  "Cred că Boc nu ştie ce înseamnă 'erotic'. Îl deplâng pentru asta".

   În ultima vreme, Boc are niște obsesii ... mai ciudate. Nu demult glumea neinspirat cu tenisul (și penisul), acum se leagă de visele erotice ale lui Ponta. Ce urmează oare?

Parodie despre hainele Elenei Udrea pe blogul lui Victor Ponta

   După ce ministrul Turismului îl acuzase pe Victor Ponta că poartă zilnic pulovere ce costă 600 de euro bucata, președintele PSD a postat, miercuri, pe blogul său, o parodie despre vestimentaţia Elenei Udrea, realizată de Mihai Bendeac şi Delia.

   Conflictul dintre cei doi (vechi, de altfel) a pornit de la preţul unei rochii purtate de Elena Udrea în urmă cu aproape o săptămână, despre care s-a vehiculat că ar fi costat 14.000 de lire sterline, ministrul replicând pe blog că rochia marca Dolce&Gabbana are preţul de catalog de 780 de lire. Ulterior, Udrea a explicat, la B1, TV că nu are copii şi nici nu colecţionează tablouri şi că îi face plăcere să poarte haine frumoase.

USL-ul urmăreşte cu popcorn şi cola filmul lui Băsescu

   Încâlcite sunt căile politicii... Şi cum altfel ar putea fi ele într-o Românie cu preşedintele pe care îl are (şi pe care îl merită din plin)? La acest aspect se referă şi Victor Ponta în postarea sa de ieri cu tema "Băsescu şi arestările". Interesantă rememorare a manevrelor politice, nu tocmai democratice, la care s-a recurs pentru intimidarea şi neutralizarea adversarilor: hăituirea lui Gabi Oprea (numit în campanie "şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase"), "mascarada judiciară" cu Dinu Patriciu, sceneta cu Gigi Becali (cel care a descoperit căinţa în puşcărie), arestarea "mogulului" Dan Diaconescu şi scandalul cu executorii judecătoreşti ce l-a avut ca protagonist pe Corneliu Vadim Tudor şi lista poate continua. În orice caz, ideea pe care o subliniază Ponta este aceea că toţi cei intimidaţi prin tot felul de mijloace de Băsescu ori au trecut făţiş de partea lui, ori îl susţin din umbră.

  Concluziile prezentate de Ponta pe blogul său par a fi pertinente, însă ultimele două alineate ale postării merită comentate: Crin mi-a spus odată opinia lui despre presiunile pe care Băsescu le făcea la Congresul PDL – “să ne luăm cola şi popcorn şi să ne uităm la televizor, e o nouă producţie marca Băsescu, din care vor pierde doar ei!”. A avut dreptate. Acum mă pregătesc pentru anul 2012 – anul cel mai spectaculos pentru că, probabil, e ultimul din superproducţia “Arestează-mă să te iubesc” a vestitei case “Băsewood”. Iar când se termină ultimul episod, cred că trebuie să ne mai apucăm si de muncă! 

   Bine, am înţeles, Băsescu intimidează, joacă urât, dar ce face USL-ul? Păi, se pare că USL-ul a ales neinspirata strategie a spectatorului: se mulţumeşte să privească un spectacol prost. Pesediştii şi cei din PNL merg pe ideea că pedeliştii îşi fac rău singuri şi preferă să nu intervină. USL-ul, cu o cola într-o mână şi cu popcornul în cealaltă, asistă la scenetele lui Băsescu, căci - spun ei - acesta va pierde pe propria mâna. Strategia lor este, cu siguranţă, greşită... Ei speră să câştige alegerile viitoare mizând doar pe mişcările greşite ale portocaliilor. Lipsa de reacţie şi de implicare reală cred că îi va costa pe cei din USL.
   USL-ul nu trebuie să aştepte să se termine ultimul episod al casei de producţie "Băsewood", căci s-ar putea să se trezească că începe o nouă serie cu mai multe episoade... aceeaşi marcă "Băsewood".

Ponta: Bacalaureatul - "o terapie de şoc stupidă, nedreaptă şi greşită"

    Potrivit liderului PSD, ceea ce s-a întâmplat la examenul de bacalaureat reprezintă o terapie de şoc "stupidă, nedreaptă şi greşită". "Ai tăiat totul din Educaţie, ţi-ai bătut joc de profesori, ai închis şcoli, ai făcut tot ce se putea mai rău şi acum te miri că nu ai rezultate bune. Nu poţi să te răzbuni pe jumătate din copiii, din tinerii care participă la un examen doar ca să arăţi tu că a avut dreptate Traian Băsescu când a zis că şcoala scoate tâmpiţi. Mie mi se pare absurd modul ăsta de a pune problema, n-o să rezolvăm nimic bun în acest fel", a spus Ponta. (mediafax.ro).

   

   Acum, sincer vorbind, Victor Ponta are dreptate doar pe jumătate. 

   Pe de o parte, într-adevăr, educaţia a fost dintotdeauna bătaia de joc a guvernelor... Totuşi, în ultimii doi ani, sistemul de învăţământ a fost denigrat ca niciodată tocmai de către cei care îl conduc. Să spui că "şcoala scoate tâmpiţi" înseamnă să recunoşti că eşti produsul nefericit al acestei şcoli. Să tai salariile profesoriilor (ale bugetarilor, în general) înseamnă să faci politică într-un mod inconştient, să gândeşti pe termen scurt dintr-o perspectivă strict economică, ignorând dezvoltarea pe termen lung a culturii unei naţiuni. Să închizi şcoli înseamnă să preferi o  populaţie de "tâmpiţi" uşor de manipulat, și nu una de oameni educaţi.

  Pe de altă parte, aici nu mi se pare a fi vorba de o răzbunare a lui Funeriu pe copii, aşa cum precizează Ponta.  În fond, aceasta este realitatea, acesta este nivelul elevilor, care şi-au pierdut interesul pentru şcoală. Vorba preşedintelui: de ce ar mai avea ei nevoie de şcoală, dacă au Google? Învăţătura nu a mai fost promovată ca o valoare de către guvernanţi şi acestea sunt consecinţele. 

   Cine este vinovat de această stare? Vina este împărţită. În primul rând, vina cea mai mare le revine celor care, chipurile, au reformat sistemul, ducându-l în haos. Unii profesori au şi ei vina lor, ei nemaiimplicându-se fie din lipsa motivării, fie din cauza slabei pregătiri (cauzată tot de sistemul care permite acest lucru). Totuşi, o vină considerabilă o are familia; înainte de a trimite copilul la şcoală, trebuie să te preocupi mai întâi de educaţia lui acasă. Or, astăzi, mulţi copii sar peste educaţia de acasă (fie pentru că părinţii sunt plecaţi în străinătate, fie pentru că părinţii consideră că educaţia copiilor este datoria exclusivă a şcolii, etc.).

  Ar mai fi multe de spus, dar, cu siguranţă, voi avea şi alte ocazii de a scrie pe această temă.

Ponta și Antonescu contaminați de limbajul celor de la putere

   S-ar părea că, treptat, discursul liderilor USL iese din limitele eleganței (fie ea și ipocrită) pentru a se coborî la nivelul abrupt al limbajului celor de la putere. Inițial, Victor Ponta și Crin Antonescu încercau să mai evite atacurile mârlănești (în care sunt experți adversarii lor), însă, în prezent, se poate observa că au renunțat la pretențiile unei exprimări diplomate. 

  Au și ei puțină dreptate; când auzim numai lucruri absurde care nu au nicio legătură cu realitatea și cu logica, singura cale de a reacționa este înjurătura/insulta, însă această cale are două tăișuri. Pe de o parte, insulta prinde la mulți români (din al căror vocabular este nelipsită), pe de altă parte, insulta dovedește incapacitatea de a reacționa într-un mod puțin mai inteligent. 

   Ce m-a determinat să scriu aceste rânduri? Păi, declarațiile din ultima vreme ale liderilor USL:

   Victor Ponta: Sunt două lucruri pe care vreau să vi le spun aici, într-o atmosferă atât de caldă şi la propriu şi la figurat. În primul rând, îmi face foarte mare plăcere să vorbesc după Crin Antonescu. Când am vorbit împreună, marţi, la Cotroceni aţi văzut că domnul Băsescu căuta după sticlă pe jos.

    Crin Antonescu: (despre Traian Băsescu)  Nu te poți duce ca un bețiv la cârciumă să-ți dai cu părerea despre istoria națională.

   Uite cum au ajuns Ponta și Antonescu să vorbească cu același limbaj ca adversarul lor. Nu spun că declarațiile de mai sus nu sunt valide, însă maniera exprimării discreditează obiectivele opoziției. 

    Exercițiu de imaginație: Să ne închipuim următoarea scenă în spatele blocului: Un băiat mare și needucat îl înjură incoerent pe un băiat mic și cu bun-simț. Micul băiat nu mai suportă și îl înjură și el pe golanul cel mare. Scena se desfășoară în fața unei fete, care până atunci era atrasă de felul de a fi al micului băiat. Ce spuneți? Fata îl place în continuare pe cel mic?

Dan Diaconescu (în) direct pe locul 3

   Potrivit unui sondaj realizat de IMAS pentru ziarul "Adevărul", în topul încrederii românilor apar trei nume cunoscute: două firești - Crin Antonescu și Victor Ponta - și unul mai puțin firesc - Dan Diaconescu:

                (sursa: adevărul.ro)

     Imaginea de mai sus vorbește de la sine... Nu voi încerca să găsesc explicații pentru preferințele românilor, căci, adesea, nepătrunse sunt motivațiile oamenilor. Păstrând anumite rezerve față de acest sondaj, constat doar câteva aspecte:

    - Dan Diaconescu are publicul său (fără variații considerabile), care, în situații-limită, poate face diferența. Totuși, pare ireal locul ocupat de el în topul încrederii. Bine, acum depinde de fiecare ce înțelege prin a avea încredere într-un politician. Poate cei 16%, prin încredere, înțeleg "dezvăluiri senzaționale interminabile" şi ... mă opresc aici.

   - Cine mai are oare încredere în Theodor Stolojan (10% - incredibil de mult!)? Ce motive să mai aibă careva să creadă în el? A avut inițial un potențial de imagine exploatat cu abilitate la momentele potrivite, însă potențialul s-a risipit... cred.

   - Şi a treia anomalie: Adrian Severin! Cum se poate să existe 1,9 % dintre români care să mai aibă încredere în ruşinea Parlamentului European (scandalul celor 12.000 de euro e destul de proaspăt). Poate are totuşi o familie numeroasă cu mulţi nepoţi şi rude îndepărtate neştiute.