Țiganii cu doi regi, noi cu un președinte?

    În ultima săptămână, moartea "regelui" Cioabă a fost centrul dezbaterilor din mass-media românească. Poate prea mult, dar dacă poporul vrea ţigăneală (şi asta au arătat-o ratingurile), de ce să n-o aibă?! N-are niciun sens să mai comentez absurdul evenimentului în sine (moare unul, vin doi: "A murit regele, trăiască regii!"), însă toată abrambureala aceasta ar putea avea un aspect constructiv. 

   Dacă ţiganii au doi "regi" (unul naţional şi altul internaţional), noi de ce nu am avea doi preşedinţi? Da, da, aţi auzit bine. În plus, un post ar fi deja ocupat. Traian Băsescu ar merita să fie preşedinte internaţional, că tot a avut diaspora un rol important în realegerea sa. Rămâne să vedem cum procedăm cu preşedintele naţional...

 

 

Recunoașteți personajele?

Puțoiul

   Din întâmplare, zilele acestea, am dat peste o poezie de-a lui Arghezi, al cărei mesaj mi s-a părut unul cât se poate de actual. Titlul Puțoiul este destul de sugestiv, fiind exprimat  printr-un substantiv care surprinde foarte plastic ideea de putere lipsită de consistență, dar manipulantă.

   Iată mai jos frumoasele versuri:

"Stricaţi de la născare, din mâzgă, toţi nerozii

Fac pe cuceritorii, Cezarii şi Irozii,

Dar tu, popor cuminte, cum nu ştii să-i împiedici

Şi să-i trimiţi să fie cătaţi la cap de medici?

În loc de tron şi sceptru, măcar de cauciuc,

Închide-i între regii-n halat, din balamuc.

Un prost, un bleg, şi-un gângav păstraţi pe tron, şi voi

Şi ţara vi-i purtată de nas de un puţoi."

                                    (Tudor Arghezi, Puţoiul)