sâmbătă, 11 mai 2019

Principii strâmbe pentru un stat drept

În ce hal am ajuns noi, românii!
O ură extremă (desfigurantă) se poate citi pe numeroase chipuri schimonosite de încrâncenare ale unor așa-ziși apărători ai statului de drept. Trăim într-o societate în care opțiunea politică este hulită, iar înjurătura a devenit axă a ideologiei politice. Vai de noi, dacă termenul „muie” a ajuns contraargument în fața adversarului politic. Într-o anumită măsură, poate fi explicată și această atitudine: strigi „muie”, când nu ai niște argumente solide cu care să-ți susții punctul de vedere; strigi „muie”, când ai competențe lingvistice reduse și nu găsești alte cuvinte pentru a-ți exprima părerea; strigi „muie”, când nu ești capabil să critici constructiv și să oferi alternative.
Totuși, dincolo de aceste aspecte, dacă înjurătura a devenit slogan, valorile democratice încep să se surpe. Ne batem cu pumnii în piept că apărăm statul de drept, dar nu putem accepta opțiunile politice ale celorlalți. Dacă ești pesedist, cică ești lipsit de educație; dar dacă strigi „muie”, cum ești? Dacă faci un miting de susținere a PSD-ului, ești „ciuma roșie”; dar dacă tu nu poți respecta opțiunea politică a celuilalt și îl jignești, crezând că deții adevărul absolut, cum ești? Într-un stat democratic, orice partid politic are dreptul de a organiza legal mitinguri, de a-și promova ideologia, programele. Să accepți pozițiile politice diferite (cu care nu trebuie obligatoriu să fii și de acord) ține de corectitudinea politică.
Așadar, poate ar fi cazul să renunțăm la scrâșnitul  din dinți când altul este simpatizantul unui anumit partid, să redescoperim toleranța și bunul-simț. Ar trebui să învățăm să respectăm legitimitatea votului. De fapt, tocmai aici este ironia: rezistenții tineri (și nu prea), dar mai ales liberi, cei care luptă pentru statul de drept, vor schimbarea politică prin ieșit în stradă, prin violență verbală și nu numai, prin constrângeri externe (presiuni politice ale ambasadelor ș.a.). Și sunt conduși în lupta lor pentru un stat drept de principii strâmbe: dacă nu ești cu ei, ori ești prost, ori ești de la țară, ori ești manipulat de Antena 3.
Vrem un stat de drept numai la nivel declarativ, căci abuzurile din justiție nu ne deranjează, iar încercările de corectare a acestora sunt văzute, paradoxal, drept subminare a statului de drept.
Acesta să fie oare statul nostru democratic, de drept?