S-ar părea că, treptat, discursul liderilor USL iese din limitele eleganței (fie ea și ipocrită) pentru a se coborî la nivelul abrupt al limbajului celor de la putere. Inițial, Victor Ponta și Crin Antonescu încercau să mai evite atacurile mârlănești (în care sunt experți adversarii lor), însă, în prezent, se poate observa că au renunțat la pretențiile unei exprimări diplomate.
Au și ei puțină dreptate; când auzim numai lucruri absurde care nu au nicio legătură cu realitatea și cu logica, singura cale de a reacționa este înjurătura/insulta, însă această cale are două tăișuri. Pe de o parte, insulta prinde la mulți români (din al căror vocabular este nelipsită), pe de altă parte, insulta dovedește incapacitatea de a reacționa într-un mod puțin mai inteligent.
Ce m-a determinat să scriu aceste rânduri? Păi, declarațiile din ultima vreme ale liderilor USL:
Victor Ponta: Sunt două lucruri pe care vreau să vi le spun aici, într-o atmosferă atât de caldă şi la propriu şi la figurat. În primul rând, îmi face foarte mare plăcere să vorbesc după Crin Antonescu. Când am vorbit împreună, marţi, la Cotroceni aţi văzut că domnul Băsescu căuta după sticlă pe jos.
Crin Antonescu: (despre Traian Băsescu) Nu te poți duce ca un bețiv la cârciumă să-ți dai cu părerea despre istoria națională.
Uite cum au ajuns Ponta și Antonescu să vorbească cu același limbaj ca adversarul lor. Nu spun că declarațiile de mai sus nu sunt valide, însă maniera exprimării discreditează obiectivele opoziției.
Exercițiu de imaginație: Să ne închipuim următoarea scenă în spatele blocului: Un băiat mare și needucat îl înjură incoerent pe un băiat mic și cu bun-simț. Micul băiat nu mai suportă și îl înjură și el pe golanul cel mare. Scena se desfășoară în fața unei fete, care până atunci era atrasă de felul de a fi al micului băiat. Ce spuneți? Fata îl place în continuare pe cel mic?
