Ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, şi-a anunţat demisia în timpul unei conferinţe de presă. El a anunţat că demisionează din funcţie, nemulţumit de banii primiţi de MS la rectificarea bugetară, care s-a discutat fără a i se cere punctul de vedere (gândul). Câteva idei din declarațiile sale:
+ Bugetul Sănătăţii s-a discutat fără opinia mea. [...] Nu se poate să nu fiu consultat în astfel de situaţii, motiv pentru care demisionez din funcţia de ministru.
+ România are alocat cel mai mic PIB pe sănătate, indiferent de guvern sau de ministrul Finanţelor.
+ Nu se poate ca ministrul Finanţelor să decidă în privinţa bugetului Sănătăţii întotdeauna.
+ Sper foarte mult ca UDMR să desemneze pe altcineva în funcţie, pentru că sunt proiecte care trebuie continuate. Eu voi rămâne, potrivit legii, încă 15 zile în funcţie. Este o decizie personală, UDMR nu va pleca de la guvernare.
+ Bugetul ministerului Sănătăţii nu este practic rectificat cu nimic.
Demisia lui Attila Cseke nu pare întâmplătoare; dimpotrivă, este un act politic bine calculat.
Ţineţi minte enormul scandal cu închiderea spitalelor? Atunci, de dimineaţă până seara, ministrului i se cerea demisia la majoritatea televiziunilor, oamenii disperaţi protestau în faţa spitalelor... Deşi era o adevărată isterie, Attila Cseke apărea la televizor cu un calm cinic şi declara că nici nu se gândeşte la demisie, că el a iniţiat reforma şi că vrea să o ducă la capăt.
Ce se întâmplă acum? Aşa-zisa reformă îl depăşeşte pe (ex-)ministrul udemerist? Deodată, de la o simplă neînţelegere pe rectificarea bugetară, Attila Cseke conştientizează că trebuie să demisioneze? În fond, UDMR-ul nu face decât să-şi pună în aplicare strategia. Cseke îşi dă demisia pentru a arăta electoratului că el nu mai vrea să-şi bată joc de sănătate, că intenţiile sale au fost bune, dar partenerii de guvernare nu l-au susţinut. UDMR vrea să se scoată din mocirla în care se află alături de PD-L, dar face lucrul ăsta doar pe jumătate, rămânând în continuare la guvernare.