Știm cu toții că râsul poate avea mai multe expresii. De la schițarea ușoară a zâmbetului la hohotele zgomotoase, râsul este unul dintre aspectele definitorii ale ființei umane. După Rabelais, omul este animalul care râde; așadar, prin extensie, politicianul (omul care face politică) este animalul care râde. Totuși, acest animal poate fi și obiectul râsului altora...
Deci, cum râd politicienii?
zâmbetul discret, ușor feminin
zâmbetul în colțul gurii, cu nuanțe de aroganță
zâmbetul timid, cu nuanțe de complicitate
zâmbetul nevinovat, cu nuanțe de naivitate
zâmbetul ținut în frâu (pentru a păstra impresia de seriozitate)
zâmbetul politicianului care se bucură de jucării
zâmbetul aparent inofensiv
zâmbetul melancolic
râsul necontrolat, cu limba scoasă
râsul imprevizibil, instabil (după râs, poate urma și plâns...)
zâmbetul fals, crispat
râsul cu poftă, însoțit de aplauze (semn al satisfacției)
hohotele de râs dezlănțuite (semn al lipsei de griji)
campionul râsului (râsul cu orice prilej, bine calculat, adesea iritant)
Cu siguranta de noi rad cu atata pofta... da' si cand vom rade noi!!!
RăspundețiȘtergereCapsula de Cafea, presimt că va fi un moment memorabil. Poate cu acel prilej voi posta ceva pe tema "Alegătorul care râde la urnă, râde mai bine"...
RăspundețiȘtergereNoa serbus. Interesantă colecţie de zâmbete şi râs. Dar cum se spunea şi în comentariile anterioare: cine râde la urmă, râde mai bine, iar râsul ultimului mesager cu siguranţă se va transforma în plâns. Doar e învăţat.
RăspundețiȘtergereDoar atât: râsul, plânsul.
RăspundețiȘtergereZâmbete de cucoane din alea care stau în vitrine. Intangibile până nu plăteşti.
RăspundețiȘtergere