duminică, 29 ianuarie 2012

Partidul Poporului - Cum poate fi deosebită mizeria de alte mizerii?

  Titlul pare puţin ambiguu... Doar pare. Până acum am avut o singură postare despre Dan Diaconescu. Pentru că nu am căutat cu orice preţ "audienţa", am evitat referirile la relativ proaspătul personaj al scenei politice româneşti. Totuşi, astăzi, a fost un moment deosebit, care merită consemnat în condicile vremii. Un moment înălţător, de-a dreptul revoluţionar, a fost difuzat în direct la OTV, în această seară. În studioul (ne)mărginit, tineri înflăcăraţi (prezentaţi ca fiind foşti membri ai PDL sau ai PSD) şi-au declarat adeziunea la principiile Partidului Poporului. Aceşti flăcăi cu steaguri fluturânde s-au manifestat pe scena OTV-ului asemenea unor eroi neînfricaţi, adevăraţi revoluţionari cu steaguri la gât şi cu vobe încâlcite, desigur, de neliniştea momentului. Pe banda de sus a imaginii, era postat un mesaj emoţionant, chiar manipulant: "Ardealul şi Piaţa Universităţii trec de partea lui Dan Diaconescu! USL + PDL aceeaşi mizerie." O întrebare apare inevitabil: Cum poate fi deosebită mizeria de alte mizerii?

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Clasa politică - aceeaşi mizerie? Argumente și contraargumente

    Nu se poate nega faptul că, în prezent, partidele politice au puncte comune, "mizeria" fiind unul dintre ele, însă a le situa pe toate pe acelaşi plan, în acest moment, ar însemna să ne lăsăm prinşi în capcană.
   Argumente
    De altfel, logica promovată de cei de la putere este una simplă, în 3 puncte: 
   1. Nu putem face alegeri anticipate, deoarece avem nevoie de stabilitate politică. Plecarea guvernului ar cauza pierderi în plan economic, iar ratingul ţării ar scădea. 
   2. Bine, să spunem că noi am pleca, pe cine veţi pune în loc? Toţi politicienii sunt incompetenţi ca noi. Dezastrul ţării nu este de acum, ci de douăzeci de ani.
   3. Noi înţelegem că o duceţi greu, dar nu noi am provocat criza; aceasta este la nivel global. În plus, dacă nu am fi luat aceste măsuri de austeriate, am fi ajuns în situaţia Greciei sau a Ungariei.
   Contraargumente
   Desigur, cele 3 puncte de mai sus pot fi uşor deconstruite.
   1. Trebuie să păstrăm stabilitatea politică cu preţul instabilităţii sociale? Anticipatele ţin de mecanismul democraţiei, iar punerea lor în aplicare nu trebuie echivalată cu instabilitatea politică. Stabilitatea politică în democraţie înseamnă posibilitatea alternanţei partidelor, posibilitatea oamenilor de a alege, nu guvernarea la nesfârşit a unui partid sau a unei coaliţii. În plus, în acest context al mitingurilor, rămânerea guvernului ar provoca mai multe pierderi economice decât schimbarea sa.
  2. Nu există politicieni de neînlocuit. Că mulţi sunt incompetenţi este adevărat, însă, dacă am merge pe principiul "Nu avem alternativă politică" ar însemna să acceptăm partidul stat. Recent, Elena Udrea a declarat: "Soluţia nu este nici într-un caz să-l schimbi pe Boc cu Ponta." Poate asta nu ar fi o soluţie, dar să rămână Boc ar fi mai bine? Am auzit de multe ori la dezbaterile televizate "Sunt scârbit de politicieni. Toţi sunt la fel. De asta nici nu votez". Dar dacă tot suntem scârbiţi, scârba ar putea fi arătată şi printr-un vot negativ, nu neapărat printr-un vot de susţinere. De asemenea, observ că vina este dată mereu pe toţi politicienii de la revoluţie încoace. Într-adevăr, toţi au contribuit la starea actuală a ţării, dar acum nu suntem în anii '90. Ce să facem? Să ieşim în stradă şi să strigăm "Jos Iliescu!" sau "Jos Constantinescu!"? Ar fi penibil şi absurd în acelaşi timp... Protestele trebuie raportate la actualitatea politică, nu la trecut.
  3. Da, criza este una la nivel mondial, dar măsurile împotriva crizei sunt luate la nivelul fiecărui stat în parte. Un lucru este clar: la noi, măsurile au fost luate târziu şi prost. Unii spun că, "datorită" măsurilor de austeritate luate, nu ne aflăm în situaţia Greciei sau a Ungariei... Şi ăsta este un lucru bun? În România, salariul mediu este de 345 de euro, pe când în Ungaria este de 820 de euro, iar în Grecia, de 1700 de euro (v. econtext). Din această perspectivă, ce este de preferat? Situaţia politică a României şi nivelul de trai al românilor sau situaţia politică a Greciei şi nivelul de trai al grecilor?
  Acum, depinde de fiecare dintre noi cum pune problema. "Mizeria" politică este evidentă în toate partidele, dar, ca în orice buncăr,  gunoaiele nu sunt toate la fel de alterate... Unele put mai tare, altele mai puţin.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Protestatarii, jandarmii şi site-ul de cultură

    După şase zile de proteste, un fapt este incontestabil. Site-ul de cultură trebuie băgat în dubă! De ce? Simplu. Site-ul de cultură are nevoie de "îngrijiri medicale" din partea jandarmilor.


   P.S. Bine, acuma nu ştiu cât de cultural este şi site-ul respectiv, de vreme ce au scris (în filmuleţ) mesajul: "nu se poate să iei oameni după stradă şi să îi terorizezi."

duminică, 15 ianuarie 2012

Senatorul PDL Iulian Urban: Protestatarii - "viermi care îşi merită soarta"

  Cu cât mitingurile iau amploare, cu atât sunt mai absurde reacţiile unor membri ai PDL.
  Purtătorul de cuvânt al partidului, Sever Voinescu, a subliniat faptul că "PDL a promovat mereu dialogul pe problemele fundamentale ale ţării" (probabil, dialogul înseamnă asumarea răspunderii pe orice lege) şi i-a invitat pe români să revadă filmul "Moartea domnului Lăzărescu".
  Totuşi, reacţia cea mai aberantă a avut-o senatorul PDL Iulian Urban. El a ţinut să se evidenţieze din nou cu recenta postare de pe blogul său, intitulată Mentalitate de viermi care nu vor absolut nimic, dar se plâng de tot ce-i înconjoară. Nu voi face decât să citez mesajul său, iar concluzia o va trage fiecare:

"Bravo Basescu.
A anuntat ca dupa ce medicii impreuna cu romanii care au facut miting la Targu Mures nu vor ca nimic din ceea ce se intampla acum in sistemul medical romanesc sa se schimbe, a cerut premierului sa retraga legea sanatatii. Foarte bine. Ne meritam soarta.
Meritam sa murim cu zile in spitale.
Meritam sa fim umiliti de medici
Meritam sa platim CAS-uri ca sa nu primim nimic
Meritam sa platim preturi uriase la medicamente ca sa-i imbogatim pe smecherii ce capuseasa sistemul medical
Meritam sa avem soarta d-lui Lazarescu.
Nu vi se pare dubios ca desi medicii se plang ca vor sa plece din tara pentru ca nu au conditii decente de lucru, DAR FAC MITING CA NU VOR SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL PRIN NOUA LEGE ? Nu vi se pare de-a dreptul idiotesc faptul ca romanii se plang de 22 de ani ca mor cu zile in spitale, de mafia din sistemul medical care le-a scumpit medicamentele, ca sunt victimele malpraxisului, dar FAC MITING CA NU VOR SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL PRIN NOUA LEGE ? Nu cumva suntem niste viermi care isi merita soarta, si asta pentru ca majoritatea dintre noi ne lasam indusi in eroare de dejectiile din haznalele Antenelor via USL ?"

vineri, 13 ianuarie 2012

Cine fuge după doi iepuri este dat afară (din PC)

    Dacă tot vorbeam în ultima postare despre traseiştii politici, ştirea de astăzi de pe mediafax.ro se înscrie în temă: Partidul Conservator anunţă că marţi îl va exclude din partid pe Ion Mincă, urmare a trecerii soţiei acestuia de la PC la UNPR. Motivul excluderii lui Ion Mincă este formulat destul de simplu de preşedintele PC, Daniel Constantin: "Nu agreez ideea ca o familie să stea cu un picior în opoziţie şi cu altul la putere, aşteptând o oportunitate după alegeri!"

    Familia Mincă nu este prea unită: stă cu un picior în PC şi cu altul în UNPR. Conservatorii le vor însă binele şi îi vor ajuta să se reunească în tabăra traseiştilor. Presupun că modul în care soţii Mincă au pus în aplicare strategia politică îşi are originea în jocurile de noroc, dacă avem în vedere faptul că Liliana Mincă a fost preşedintele Loteriei Române. Cum s-au gândit ei? Ca să nu ieşim în pierdere, trebuie să jucăm cât mai multe variante (conservatoare sau uneperiste).

joi, 12 ianuarie 2012

Ala, bala, Ciuhodaru

Știrea momentului:

Ministrul Sănătății, Ladislau Ritli, l-a eliberat pe Tudor Ciuhodaru din funcția de consilier onorific, au declarat pentru HotNews surse guvernamentale. Ciuhodaru fusese numit în funcție marți, în contextul scandalului legat de demisia lui Raed Arafat din funcția de subsecretar de stat la Ministerul Sănătății.


UDMR-ul reacționează cu întârziere la anormala și penibila numire a lui Ciuhodaru în funcția de consilier onorific. Ladislau Ritli și-a dat seama că este, totuși, ministru și că are niște prerogative. Drept este că, de ceva vreme, prerogativele diferiților miniștri au fost preluate de președinte sau de umbra sa, premierul. Însă udemeriștii au și ei orgoliul lor, nu? Prin decizia lui Ritli, ei încearcă să iasă, pe cât posibil, din scandalul demisiei lui Arafat, lăsând să se înțeleagă că nu vor să-și asume în totalitate noua lege a sănătății.
Un lucru este sigur, deciziile politice actuale sunt haotice, lipsite de orice viziune. Sunt inventate funcții (consilier onorific) pentru ocolirea incompatibilităților, numirile în funcții sunt pripite... Cine încearcă să profite de această situație? Oportuniștii de felul lui Tudor Ciuhodaru care, pentru o funcție, uită de orice principiu. Traseul său politic ne spune multe: fost membru al Partidului Conservator, el a trecut la UNPR în urma neînțelegerilor cu liderii PC și este deputat în cadrul circumscripției Iași. 
De această dată, Ciuhodaru a ajuns într-o ipostază ridicolă. Nici bine nu și-a dat demisia Arafat și el s-a și dus cu CV-ul la președinție ca să-l înlocuiască. Apoi, văzându-se mare șef, a încercat să-și aducă oameni în "echipă" (Andrei Georgescu şi Vasile Cepoi), fără a-l înştiinţa şi pe ministrul Ritli. Vorba aia, semnătura premierului este suficientă.  După două zile, astăzi, este dat afară. Ala, bala, Ciuhodaru...

miercuri, 11 ianuarie 2012

O replică demnă la demagogia/cinismul politicienilor

Astăzi am primit un e-mail (forward) foarte interesant despre care cred că va circula pe internet ceva vreme. Este vorba despre răspunsul pe care îl dă Ioan-Florin Florescu mesajului cinic al senatorului Viorel Badea. Ioan-Florin Florescu a fost o vreme preot într-o parohie de ţară, apoi cercetător științific la Universitatea din Iaşi, doctor în Filologie, după care a fost nevoit să plece în Scoția (ioanflorin.wordpress.com).

1 decembrie. Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea.

Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu  ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni”. Dau mai jos scrisoarea  d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile...

1 decembrie.

Dragi români de pretutindeni,
Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale. Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”
Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României”. Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.
La Mulţi Ani România!
La Mulţi Ani români de pretutindeni!

Birou Senatorial Viorel Badea
Senator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911
http://www.badeaviorel.ro/

....

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.
Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.
Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării” mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.
 Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni” care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?
Ca să îmi arătați că vă pasă?
Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești”, de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic”, v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea.
Și că am obosit să devin „vrednic” printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”.
Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?
Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în
țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni”, ci doar acasă.
Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești” sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului”.
În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale”).
La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?

Ioan-Florin Florescu

joi, 5 ianuarie 2012

Ion Iliescu obosit de propria onomastică?

 "Am decis să nu mai fac nimic anul acesta. Nu vreau să fac nimic nici la sediu, nici acasă. Prietenii şi cei care doresc să îmi facă o urare o vor face prin telefon", a spus Ion Iliescu. Preşedintele de onoare al PSD a declarat, pentru gândul, că este posibil ca nici de ziua sa de naştere, 3 martie, să nu facă nimic deosebit. În martie 2011, Marian Vanghelie a organizat la hotel Phoenicia o petrecere pentru Ion Iliescu, ocazie cu care a avut loc şi o lansare de carte.

   O fi înţeles şi Ion Iliescu că onomastica nu înseamnă eveniment naţional? Ţineţi minte cum erau organizate onomasticile preşedintelui de onoare al PSD? Mulţimi nedesluşite, bătrânele neobosite, susţinători necondiţionaţi stăteau la coadă pentru a primi autografe, pentru a-i oferi "preşedintelui" cadouri (cărţi, tablouri, ceasuri, flori ş.a.) şi, desigur, pentru a participa la masa festivă. Unde este buluceala de altădată şi ce a păţit Vanghelie de nu a mai pus la cale o petrecere surprinzătoare?
   În încheiere, vă ofer un citat din nesfârşitele discursuri ale lui Ion Iliescu: "Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului." Clar?

miercuri, 4 ianuarie 2012

Sebastian Lăzăroiu nu poate ieşi din rolul de "Mama Omida"

   Bine ne regăsim în noul an. 
   De obicei, politica are debuturi penibile şi sfârşituri tragicomice. Nici debutul anului 2012 nu putea scăpa de penibil, nu? Ca să vezi, Irinel Columbeanu tocmai şi-a anunţat candidatura la Primăria capitalei. Desigur, şansele lui sunt considerabile... dacă ţinem cont de faptul că va fi votat şi de cele două tinere cu care s-a distrat în piscina de la Izvorani. Dar nu acesta va fi subiectul prezentei postări. 
 
 Mult mai interesante mi se par proaspetele declaraţii ale lui Sebastian Lăzăroiu, care, la cumpăna dintre ani, a stat, a meditat şi aşa a declarat:
- "Dacă (USL) o să ajungă în iunie la mult sub 50%, în mod normal ar trebui să se rupă alianţa, pentru că practic îşi ratează obiectivul pentru care s-a înfiinţat. De aia am spus adeseori şi susţin în continuare că nu vom avea USL pe buletinul de vot".
 - "Eu cred că 2012 va fi ratat din punct de vedere al revizuirii Constituţiei. Mai rămâne 2013, dar depinde ce coaliţie o să ai la guvernare, că dacă ai iar o coaliţie fragilă de 50%, nici 2013 nu va fi anul revizuirii Constituţiei. Deci eu cred că inevitabil 2013 va aduce două partide mai mari la guvernare, o coaliţie largă de genul PSD-PDL şi probabil alt partid mai mic, probabil UNPR, dacă va intra în Parlament" (mediafax).

  Domnul Lăzăroiu emite numeroase ipoteze. Acest lucru nu ar fi neapărat rău, însă dumnealui nu face altceva decât să-şi dea cu părerea mereu despre ceea ce va fi. Prezentul nu-l impresionează, în viitor el se simte în largul său; numai raportându-se la viitor, Lăzăroiu este cineva, şi anume un profet. În prezent, dumnealui nu se simte niciodată bine... Până şi trecutul arată mai frumos pentru fostul consilier prezidenţial şi fostul ministru al Muncii. Şi cum profetului îi stă bine cu previziunile în gură, Sebastian Lăzăroiu prevede marea prăbuşire a USL-ului în 2012 şi renaşterea în 2013 a coaliţiei PSD-PDL. Mă mir că s-a abţinut să ne spună ce va fi şi în 2014.