Comuniunea dintre politică și biserică

   Nu voi face decât să postez o fotografie (preluată de pe gândul.info) care mi se pare de-a dreptul superbă:

      Vouă ce vă spune această fotografie "solemnă", făcută cu prilejul canonizării lui Andrei Şaguna?

    P.S.: Cei care au dubii în privința autenticității fotografiei pot citi mai multe aici: Cum a fost făcută fotografia anului

Valentin Rusu - deputatul-caracatiță (o specie care amenință politica actuală)

     Atențiune, atențiune! Dragi cetățeni, nu intrați în panică! Urmează Teleenciclopedia...

   În politica actuală și-a făcut apariția o nouă specie... Jumătate om, jumătate caracatiță sau, pe scurt, deputatul-caracatiță. El trăiește într-un mediu ipocrit, cu multe privilegii. Deși este capabil să se adapteze la orice tip de habitat, preferă pielea fotoliilor din Parlament. Este destul de rapid, putând vota la două mâini de 26 de ori într-o singură ședință. Un ager explorator l-a surprins în acțiune:

    Specialiștii bagă mâna în foc că ar fi vorba de deputatul PDL, Valentin Rusu. După cum se poate observa în imagini, agilitatea și rapiditatea mișcărilor sale sunt nemaiîntâlnite. Tentaculele pot executa mișcări repetitive, halucinante.

    Oare ce specii mai ascunde mediul parlamentar? Dar asta, într-o postare viitoare...

Teodor Baconschi sau Cum să dai din lac în puț...

   Acum două zile scriam despre nefericita declarație a ministrului de externe, Teodor Baconschi, care împărțea România în două tabere: muncitorii susținători ai PDL și cerșetorii (politicaridicola). Reacțiile din presă au fost destul de prompte, motiv pentru care ministrul în cauză a simțit nevoia să-și nuanțeze declarațiile pe blog. Dar ce să vezi, în loc să domolească eroarea, domnul Baconschi dă din lac în puț:

   Am spus sâmbătă, la Pitești, că mi-aș dori pentru PDL voturile României care muncește, nu pe cele ale României care cerșește (și gravitează în jurul sacului de iluzii vândute de socialiști). Era o metaforă, dar am convingerea că electoratul de dreapta pricepe foarte bine mesajul meu. 

  România “care cerșește” nu reprezintă nicidecum 50% din populație: e vorba de o minoritate care așteaptă totul de la statul asistențial (baconschi.ro).

   Despre ce este vorba în propoziție? Despre două lucruri la fel de nefericite ca ideile din prima declarație:

   1. Teodor Baconschi spune clar că electoratul de stânga este tâmp, incapabil să înțeleagă un mesaj.

   2. România care muncește și susține PDL-ul reprezintă 50% din populație (sic!). Restul de 50% nu sunt toți cerșetori...

  Nu vreau să fiu înțeles greșit... Fiecare are opțiunea sa politică, fie ea și PDL. Dar, în momentul în care, pentru un ministru al României (reprezentant al tuturor românilor), nu există decât opțiunea PDL, noțiunea de democrație își pierde din valoare.

Teodor Baconschi - PDL-ul nu e susţinut de România care cerşeşte

   Declarația de astăzi (de la Piteşti) a lui Teodor Baconschi spune totul despre maniera în care aşa-zisul ministru de externe al României îi clasifică pe români: PDL-ul, "partid popular în ambele sensuri ale cuvântului, e susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte".

   Prin urmare, România este împărţită în două: tabăra muncitoare care respectă cincinalul şi îi preamăreşte pe conducători şi tabăra puturoasă care cerşeşte şi ignoră "partidul popular" de la putere.

   Voi în ce parte vă regăsiţi: sunteţi muncitori sau leneşi cerşetori? 

    

    Cu alte cuvinte, Baconschi se ghidează după proverbul: "Cine-i harnic şi munceşte PDL-ul preamăreşte."

Eba râde de "insuccesurile" lingvistice ale lui Funeriu

  Europarlamentarul PDL Elena Băsescu a postat pe contul de Twitter două linkuri către ştiri despre faptul că ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, prezent marţi la Comisia de învăţământ, a criticat luările de cuvânt ale unor deputaţi din opoziţie, care ar fi uzat de "inexactitudini". Titlurile postărilor: "Funeriu critică deputaţii care uzează «inexactitudini»"şi "Inexactitudinilele unui ministru fără diplomă". (gândul)

     Dă click aici pentru filmuleţul cu "inexactitudinile" ministrului.

    Dacă tot se ştie cu musca pe căciulă, oare de ce a mai simţit Elena nevoia de a se lua de greşelile ministrului Educaţiei? I se pregăteşte ceva lui Funeriu? Sau, pur şi simplu, ea a dorit să atragă atenția lumii că s-a exagerat când s-a râs de "inexactitudinile" ei... Cum şi-au permis toţi să se ia de exprimarea dezarticulată a Elenei Băsescu, când însuşi mai marele educaţiei poceşte limba română? 

   Una peste alta, omul e om, mai şi greşeşte ... sau nu ştie "să vorbeşte"...